Dobrogea. Mircea Bezergheanu. Două identități și una singură. Imprevizibili, fascinanți, autentici. Duri și fermecători în același timp. Nu mulți rezistă. Misiunea lui e să prindă clipa și să ducă mai departe, să facă cunoscut. El e Emisarul Dobrogei. Misiunea ei, să ajute pe cel care vrea să se regăsească. Acolo unde se termină Matricea începe Dobrogea.
Dacă ai respirat aerul Dobrogei, vei trăi mereu cu gândul acolo. Dacă ai dormit sub cerul înstelat al Dobrogei, vei avea cea mai prețioasă amintire.
Cine merge o dată la Copacul lui Bezergheanu, va vrea mereu să revină.
Dacă ai respirat aerul Dobrogei, vei trăi mereu cu gândul acolo. Dacă ai dormit sub cerul înstelat al Dobrogei, vei avea cea mai prețioasă amintire.
Cine merge o dată la Copacul lui Bezergheanu, va vrea mereu să revină.
G. S.
Mircea Bezergheanu este un fotograf nealiniat și complet
independent. Nu are șef care să îi traseze sarcini și care să îi verifice rezultatele. Este propriul său șef, inflexibil și extrem de exigent, care îl pune să repete mereu și mereu
aceleași locuri, aceleași subiecte, în căutarea perfecțiunii. Iar aceasta vine aproape întotdeauna cu o bogăție de fațete de neegalat. Pentru că nimic nu se repetă: lumina, culoarea, compoziția și starea de spirit a artistului sunt de fiecare dată diferite. Pentru că Mircea Bezergheanu nu este doar un fotograf, ci este în primul rând un regizor. El așează păsările armonios în cadru, apoi aranjează lumina, întunericul, norii și ceața, pictează culorile cele mai potrivite apusului și abia după aceea declanșează.
Pentru că Mircea Bezergheanu nu este doar fotograf, ci în un cercetător subtil. Studiază mersul naturii, sufletul oamenilor, istoria și viitorul locurilor și abia după aceea declanșează. Aparent Mircea Bezergheanu este un om rău, cu spirit tenace, oțelit
în lupta cu greutățile vieții pe care le-a învins. Primești de la el doar apă, paie și bătaie. Dacă îl cunoști mai bine, găsești în el cu surprindere un suflet sensibil, care
dăruiește celor din jur infinit mai mult decât ceea ce primește de la ei: timpul său, cunoștințele sale și
chiar sfaturi sincere de viață. Este unul din puținii oameni pe care îi stimez enorm și sunt foarte bucuros că am avut onoarea să îl cunosc.
independent. Nu are șef care să îi traseze sarcini și care să îi verifice rezultatele. Este propriul său șef, inflexibil și extrem de exigent, care îl pune să repete mereu și mereu
aceleași locuri, aceleași subiecte, în căutarea perfecțiunii. Iar aceasta vine aproape întotdeauna cu o bogăție de fațete de neegalat. Pentru că nimic nu se repetă: lumina, culoarea, compoziția și starea de spirit a artistului sunt de fiecare dată diferite. Pentru că Mircea Bezergheanu nu este doar un fotograf, ci este în primul rând un regizor. El așează păsările armonios în cadru, apoi aranjează lumina, întunericul, norii și ceața, pictează culorile cele mai potrivite apusului și abia după aceea declanșează.
Pentru că Mircea Bezergheanu nu este doar fotograf, ci în un cercetător subtil. Studiază mersul naturii, sufletul oamenilor, istoria și viitorul locurilor și abia după aceea declanșează. Aparent Mircea Bezergheanu este un om rău, cu spirit tenace, oțelit
în lupta cu greutățile vieții pe care le-a învins. Primești de la el doar apă, paie și bătaie. Dacă îl cunoști mai bine, găsești în el cu surprindere un suflet sensibil, care
dăruiește celor din jur infinit mai mult decât ceea ce primește de la ei: timpul său, cunoștințele sale și
chiar sfaturi sincere de viață. Este unul din puținii oameni pe care îi stimez enorm și sunt foarte bucuros că am avut onoarea să îl cunosc.
D. S.
Proiect Dobrogea #ÎnTufisuri” este proiectul de suflet al unui Om excepțional, Mircea Bezergheanu, care iubește fiecare ființă vie, mare sau mică, fiecare fir de apă și de praf
din acest ținut minunat! Om bun, cinstit și drept, mândru de rădăcinile sale, muncește cu o forță ieșită din comun pentru ca Dobrogea noastră iubită, să fie îndrăgită de cât mai multă lume! Și-a sacrificat timpul, sănătatea și toate economiile pentru acest proiect, acum, ne cere ajutorul pentru finalizarea filmului, el, omul care nu a cerut nimănui nimic doar a dăruit frumusețe și trăiri minunate, de aceea cred că merită să ne unim eforturile, pentru terminarea acestui proiect.
din acest ținut minunat! Om bun, cinstit și drept, mândru de rădăcinile sale, muncește cu o forță ieșită din comun pentru ca Dobrogea noastră iubită, să fie îndrăgită de cât mai multă lume! Și-a sacrificat timpul, sănătatea și toate economiile pentru acest proiect, acum, ne cere ajutorul pentru finalizarea filmului, el, omul care nu a cerut nimănui nimic doar a dăruit frumusețe și trăiri minunate, de aceea cred că merită să ne unim eforturile, pentru terminarea acestui proiect.
C. D.
Mircea ... un nebun! Dar un nebun frumos. Un om care își "irosește" viața pentru a le deschide ochii celor care au ochi de deschis. Mi-a distrus viața când mi-a deschis ochii către Dobrogea! În loc ca noaptea să visez femei, mașini și bani, m-a făcut să visez stele, apusuri și răsarituri, oi și popândăi. Am ajuns să caut și să iubesc "nimicul" dintr-o iarbă uscată (colilie), o gâză (greiere burtos), o cioară (dumbrăveanca), o rață (căliafar) ... În loc să caut frumosul în oameni am ajuns să îl caut #ÎnTufișuri. Am ajuns să caut și să iubesc "nimicul" dintr-o bucată de țară cu "două pietre și-o piatră" ... Dobrogea. În loc să caut stele prin hoteluri tânjesc după stelele din Galaxie și o piatră rotundă și caldă pe care să pun tâmpla. Mircea, mulțumesc că mi-ai distrus viața... sau nu?
C. P.
Provenind din orogeneza hercinică, de Dobrogea se leagă o minunată poveste nu numai a reliefului misterios, dar și a tezaurului de
mare interes al patrimoniului spiritual strămoșesc Român. Vă invităm într-o aventură intelectuală și emoțională să descoperim prin prisma și viziunea integră a artistului fotograf Dobrogean Mircea Bezergheanu acest tărâm străvechi fără pereche.
mare interes al patrimoniului spiritual strămoșesc Român. Vă invităm într-o aventură intelectuală și emoțională să descoperim prin prisma și viziunea integră a artistului fotograf Dobrogean Mircea Bezergheanu acest tărâm străvechi fără pereche.
D. B.
Dobrogea, magia locurilor simple.
Locul unde o noapte înstelată, un răsărit sau un apus îți provoacă un sentiment de uimire de fiecare dată. De cum intri, Dobrogea se prăvălește peste tine în toată splendoarea ei, așa cum am visat-o mereu în nopțile ce nu puteam să dorm, lanuri de maci, furtuni cu tunete și fulgere ce unora le pot provoca coșmaruri, apoi soare arzător, arșiță și praf ce-ți scrijelește pielea în adierea vântului, nopți răcoroase, înnourate sau senine care te îmbie să dormi sub cerul liber, în hotelul de miliarde de stele unde fiecare noapte se transformă în noaptea dorințelor gândite și nerostite, unde nu știi nimic cu certitudine, dar stelele îți dau speranță, speranțe urmate de emoțiile dimineților ce îți dau senzația de împlinire ce îți umple sufletul și mintea de iubire. Dobrogea trebuie respectată, așa cum îți respecți părinții, pentru că unde nu este respect nu poate fi nici iubire.
De când am văzut prima oară fotografiile lui Mircea, mi-am dorit să fotografiez și eu Copacul, un singur copac, același... și mii de feluri în care este privit, fotografiat, descris sau iubit, privim toți același copac, dar îl înțelegem diferit, Copacul lui Mircea Bezergheanu.
Omul ce ne-a strâns în jurul lui și al Copacului său, sub coroana căruia se poate adăposti o ceată întreagă de haiduci, Omul ce ne-a unit într-o haită de lupi flămânzi, chiar dacă suntem diferiți, fiecare cu povestea lui unică, ca lupii ce urlă pe note diferite ce funcționează ca amprenta la oameni, dar într-o armonie ca a unei haite adevărate, în care Mircea, lupul alfa, urlă, iar ceilalți îl vor urma.
La plecare din Dobrogea, te refugiezi mereu într-o frumoasă visare și realizezi ce drum frumos ai parcurs până atunci, și spui mereu… “A fost frumos, am să revin”.
C. V.
Un om pe care îl prețuiesc pentru integritate, tenacitate și felul său de a fi, consider că rezonez cu el și ideile sale!
L.A.
Într-o lume prea plină de lume și prea săracă de oameni, există și Mircea Bezergheanu, un OM care ne încântă privirea și ne dă speranța că omenirea mai are o șansă.
R. R.