Sunt poate la
mijlocul călătoriei și realizez cât am câștigat plecând pe acest drum. Cât am
învățat – despre ce este în jurul meu, despre Dobrogea, dar mai ales despre
mine! Încet, încet tind spre împăcare, eu care săream în sus la orice provocare.
Și e mare lucru să capeți liniștea aia, când știi că orice ar fi , tu ai
răzbătut deja! Înțelegi frumusețea drumului pe care îl străbați, apreciind și
spinii la fel ca fructele din cale, dorind ca drumul să nu se mai termine
niciodată. Pentru că sosirea la destinație va prăvăli peste tine toată povara
efortului pe care l-ai făcut...
Nu mă tem că voi
pierde drumul deoarece am încredere în mine, iar unde nu va mai fi drum...voi
face unul! Asta după 10 ani de filmări și o Viață de om pentru a o înțelege.
Iubesc calea asta pentru tot ce-mi oferă.
Dobrogea tată,
Dobrogea!
Cu mulțumiri,
Mircea
Bezergheanu